REALIZĂRI ÎN PAROHIA GÂMBUŢ

        Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele  Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin (Matei 28, 19-20)

        Acesta a fost mesajul mântuitorului nostru Iisus Hristos dat ucenicilor, iar aceştia la urma lor au hirotonit preoţi şi episcopi pentru a propovădui cuvântul lui Dumnzeu şi ai învăţa pe oameni să păzească toate poruncile.

        Prin taina preoţiei am primit harul de a propovădui cuvântul Lui Dumnezeu şi ai învăţa pe oameni să păzească cu frică toate poruncile.

Începând cu data de 1 noiembrie 2006 am fost hirotonit preot paroh de I.P.S Arhiepiscop Andrei al Alba-Iuliei şi numit  pentru parohia Gâmbuţ, protopopiatul Luduş jud. Mureş.

        Am fost instalat în parohia Gâmbuţ pe data de 5 noiembrie 2006 de părintele protopop Iuliu Bacali la care au participat şi părintele Şerban Petru, caruia i-am fost cântăreţ îninte de fi preot, fiind alături de mine şi părintele Circa Adrian, fiu al satului care ne ajută şi ne susţine. Gâmbuţenii fiind bucuroşi de venirea noului preot au organizat după slujba de instalare o masă la casa parohială.

        Nu a fost uşor de a intra în jugul preoţiei şi spun acest lucru pentru că venind de pe băncile facultăţi, văzînd preoţii în veşminte credeam că totul este uşor. Însa venind în parohie mi-am dat seama că preotul are o misiune grea de îndeplinit. Pe de o parte trebuia renovată casa parohială pentru a avea unde locui, iar pe de alta parte a fost aducerea oamenilor la biserică.

        Visul meu de mic era să fiu preot, acest vis mi s-a îndeplinit cu ajutorul lui Dumnezeu, venind în acestă parohie parcă îi ceream lui Dumnezeu să-mi mai îndeplinească încă un vis, dacă nu era prea mult, acela de a vedea biserica din Gâmbuţ înfrumuseţată ca o mierasă a lui Hristos. Nu a fost uşor pentru că eu în 2008 când am fixat data sfinţirii nu ştiam că în anul următor va fi mult mai greu de a realiza lucrările. A fost o familie de credincioşii din Gâmbuţ care a promis că va finalize lucrările, dar din păcate acest sprijin nu l-am mai primit din cauza crizei financiare. Dar Dumnezeu nu ne-a lăsat şi credincioşii din sat au făcut donaţii şi astfel s-au putut finalize pictura şi renovare biserici.  

        Am început pictura anu trecut ,prima repriză în care s-a finalizat jumătate iar în acest an s-a finalizat în totalitate. Cel care a realizat pictura la biserica din Gâmbuţ este un mare artist care are un mare har,Romeo Păvălaiae şi ucenica Costan Melinda care au făcut ca biserica din Gâmbuţ să strălucească.

REALIZĂRI CASA PAROHIALĂ:

-repararea grupului sanitar( schimbarea tubului la canalizare şi a hidroforului);

-schimbarea uşilor atât interior şi exterior;

-montarea de gemurii şi jaluzele;

-repararea teracotelor pe lemne;

-montarea unui şemineu pe lemne;

-turnat şapă de beton în casă;

-montare de parchet nelaminat;

-dotarea biroului cu rafturi;

-repararea casei exterior;

-repararea anexelor;

-repararea gardurilor,cumpărt plasă;

-repararea sistemului elecric,dotare cu aplici,întrerupătoare,prize noi;

 REALIZĂRI BISERICĂ:

-prapori noi;

-vase pentru slujbă;

-veşminte;

-mobilier altar,dulap veşminte,masă tip dulap la proscomediar;

-perdele,feţe de masă;

-dotare cu cărţi de slujbă noi;

-schimbarea celor 3 uşi;

-schimbarea 8 gemuri termopan;

-dotare cu icoane;

-axioniţe 2bucăţi sculptate în Moldova;

-strana cântăreţului sculptate în Moldova;

-scaunul arhieresc sculptate în Moldova;

-cruce mare în altar;

-sfeşnice în faţă altar;

- sfeşnice tip aplică pe perte;

-turnat şapă beton în toată biserica;

-montarea parchet melaminat;

-montare hol gresie;

-drenaje biserică( împotriva egrasiei);

-pictarea a 9 icoane mari pe pod;

-pictarea biserici( cea mai mare realizare);

-iconostas nou;

                                                                            Preot paroh: CÂNDEA VIRGIL

                                                                                         

Gâbuţul este cel mai frumos loc

Nu poţi să nu fi subiectiv când vorbeşti despre lucrurile care-ţi plac sau pe care vrei să le pui în evidenţă. Din acest motiv nu mă sfiiesc să recunosc faptul că voi spune mereu că cel mai frumos loc de pe această planetă este satul Gâmbuţ. Este locul în care mi-am îşurubat destinul şi va rămâne „buricul pământului”, chiar dacă mai sunt şi alte locuri minunate şi demne de admirat. Că acolo, la Gâmbuţ, este ceva mai aparte, mai special, o spun şi alţii, care nu pot fi acuzaţi de subiectivism. Este o zonă energetică extraordinară, în care până şi specialiştii sunt uimiţi.

E un miracol cum a rezistat această oază de românism mai bine de 700 de ani, fără să abdice de la tradiţiile, limba, portul şi obiceiurile lui. Secretele longevităţii şi ale vitalităţii vor rămâne, încă mult timp de aici înainte, ferecate în tainele dăinuirii. Ca o prelungire a interesului pot aminti că, în hotarele satului, se află cea mai veche necropolă agatârşă din spaţiul românesc, insuficient studiată şi pusă în valoare. Am convingerea că „europenii” îşi vor îndrepta atenţia şi spre această zonă, după ce se vor plictisi de orizonturi sumeriene. Asta doar aşa, ca să nu credă unii că tăbliţele de la Tărtăria de Mureş pot fi ignorate.

Comentarii şi păreri, mai mult sau mai puţin pertinente, s-ar putea face dar lucru cel mai elocvent este faptul că la Gâmbuţ lucrurile au prins un alt contur. Mai perecis: s-a introdus gazul metan, este în curs de finalizare reţeaua de apă potabilă, asfaltarea drumului comunal, pietruirea  şi modernizarea „uliţelor”.

La loc de cinste şi cinstire a fost ridicarea unui Monument al Eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale. Inaugararea Casei memoriale SEVER SUCIU va fi următorul obiectiv. Sculptorul Sever Suciu, născut în Gâmbuţ, este unul din marii sculptori ai secolului XX.

Un proiect ambiţios, demn de suflete cu adevărat caritabile, este un Centru de integrare prin terapie ocupaţională, sau mai simplu o Casă de bătrâni (Centru de zi), pentru că există un spaţiu generos disponibil, într-un peisaj de poveste. La acest obiectiv vor contribui: Episcopia bisericii ortodoxe din Alba Iulia, Primăria Bichiş şi două organizaţii nonprofit.

Sfinţirea Bisericii, la 20 septembrie 2009 este prima pe lista de priorităţilor, pentru că efortul depus de preotul paroh, Virgil Cândea, este remarcabil. Se cuvine ca şi pe această cale să aducem mulţumiri celor ce şi-au înscris numele pe rectitorirea sfântului lăcaş.

Gâmbuţul este şi va rămâne cel mai frumos loc de pe Pământ, pentru mine şi pentru toţi cei care îşi fac, la 20 septembrie 2009, răgazul cuvenit de împăcare.                                

                           

                                                                                       Ioan Astalus

Scurt istoric al bisericii ortodoxe române din parohia Gîmbuţ

Biserica ortodoxă română cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” din parohia Gîmbuţ – Protopopiatul Luduş, judeţul Mureş, episcopia Alba-Iulia, a fost zidită în anul 1816.Biserica a fost zidită din cărămidă arsă, planul lucrării şi efectuarea ei au fost aduse la îndeplinire de KOMES WOLFGANG KYEMENI, stilul arhitectonic este cel roman,este acoperită cu tablă zincată iar plafonul bisericii este cu boltă .

După cum reiese din dovezile istorice şi arheologice, pe lângă fiecare formaţiune politico-statală, exista şi o organizaţie bisericească ortodoxă .

Actul de naştere a satului Gâmbuţ de la 1296 , 30 martie, din care citez: ” data pe când prepozitura era vacantă, GRIGORE fiind cantor, PAUL custode, ANDREI decan al BISERICII noastre, în anul Domnului o mie două sute nouăzeci şi şase”. Din care rezultă că Biserica Ortodoxă Gâmbuţ funcţionează legal şi în conformitate cu toate normele şi juridice bisericeşti existente la acea dată .

Încă din anul 1816 se păstrează dovezi scrise că Biserica din Gâmbuţ a fost o Biserică Ortodoxă care şi astăzi sunt un sat de ortodocşi 100% .

Biserica este amplasată în centrul satului, după obicei pe un loc ridicat, ca obiecte de patrimoniu are uşile împărăteşti şi un tetrapod de la 1816.Biserica a fost binecuvântată prin delegaţie în anul 2003. Antimisul este dat de Î.P.S. Andrei Arhiepiscop al Alba-Iuliei.

 Alături de Biserică se găseşte casa parohială cu anexe, zidită în 1935 cu contribuţia credincioşilor.

Referitor la preoţii slujitori se păstrează date scrise abia din anul 1870 iar preoţii menşionaţi din aceasă perioadă au fost: Leon Circa 1870-1892, Iuliu Bucur 1898-1919, Deac Simion 1920-1926, Lascu Vasile 1927-1929, Coman Ioan 1930-1932, Mureşan Gheorghe 1933-1943, Cucui Mircea 1944-1948, Man Ioan 1949-1955, Stoica Ioan 1956-1957, Suciu Romulus 1958-1980, Rus Ioan 1981- 1992, Cristurean Marcel 1993-1998, Costinaş Mihai 1999-2006, Cândea Virgil şi până în prezent .

          Evidenţa botezaţi, cununaţi, morţi se păstrează în arhiva parohiei unde este şi o biblioteca bogată .

          În prezent, Biserica Ortodoxă Gâmbuţ are un număr de 110 de credincioşi majori,şi 25 copiii, mic în comparaţie cu anul 1920 care erau peste 600 de credincioşi .                                                                                                                      

          Condiţiile de viaţă şi de muncă i-au obligat pe mjoritatea tinerilor să-şi făurescă un viitor departe de satul lor natal .

          După cum reiese din dovezile existente, se poate afirma că românii ortodocşi din parohia Gâmbuţ şi-au păstrat toate obiceiurile, tradiţiile şi rânduielile Bisericii, trăind în unitate de neam şi credinţă, Biserica fiind aceea care i-a apropiat şi unit, care le-a dat putere să lupte şi să reziste împotriva vitregiilor şi a uneltirilor de tot felul care s-au abătut peste acest sat.

         Alături de Biserică se găseşte casa parohială cu anexe, zidită în 1935 cu contribuţia credincioşilor.

         Lucrările de renovare interioară şi exterioară s-au făcut în anul 2007 în timpul păstoririi preotului paroh Cândea Virgil, având întregul sprijin moral şi material în primul rând din partea familiei;Doamnei preotese Cândea Ioana şi a fetiţei noastre Anastasia, apoi de la toţi credincioşi din parohiei şi a fiilor satului. După spusele proverbului român:”Istoria se repetă”, cu ajutorul Sfintei Treimi, eu, preot paroh Cândea Virgil nădăjduiesc să scriu istorie sfântă şi binecuvântată în sufletele şi inimile tuturor creştinilor încredinţaţi mie de către Înalt Prea Sfinţitului Părinte Arhiepiscop Andrei al Alba Iuliei.

                                                                  Preot Paroh:Cândea Virgil

ISTORICUL COMUNA BICHIŞ

Comuna mureşanã BICHIŞ este o aşezare umanã strãveche cu vestigii renumite, precum "Lotrul Domnişoarei" şi aşezarea romanã "Vale", situate în satul Ozd, din Neolitic şi Epoca Romanã, dovedind continuitatea neântreruptã a marelui nostru neam traco-geto -daco-român pe aceste sfinte meleaguri.

Comuna Bichiş are 4 sate: Bichiş cu 288 locuitori, Gâmbuţ cu 187, Neandra cu 151 şi Ozd cu 413 locuitori; totalizând la recensãmântul din 2002: 1039 locuitori, din care 286 români, 644 maghiari şi 109 rromi. Prima atestare documentarã este din anul 1296, având la data unirii Transilvaniei cu România (1918) 808 locuitori.

 Comuna Bichiş, mai departe de comunicaţiile principale, a fost scutitã de valurile distrugãtoare ale revoluţiilor şi rãzboaielor, dar a plãtit prin jertfa fiilor ei cãzuţi la datorie, aşa cum rezultã din documentele existente din acele perioade, puţine la numãr şi mai puţine consultate de noi, din care reamintim "În 1849, Domboş Ioan din BICHIŞ a fost ucis prin judecata tribunalului revoluţionar" - TRANSILVANIA - 1848-1849, Antologie de V.T. Suciu, pagina 51. "Doi eroi necunoscuţi, jertfiţi pentru eliberarea localitãţii de sub teroarea ungaro-horthystã în septembrie 1944. Eroii au la cãpãtâi câte o cruce din lemn de stejar" LUMINA DIN ADÂNCURI de V.T. Suciu, pag. 32. Listele ostaşilor cãzuţi în primul Rãzboi Mondial, cuprind 40 localnici, iar în cel de-al doilea Rãzboi Mondial, cuprind 34 localnici, aflaţi în evidenţa Bisericilor şi care îşi dorm somnul de veci departe de satul natal, dar se pomenesc şi li se cinsteşte memoria, la toate sãrbãtorile creştine, de cãtre urmaşii lor, care i-au înscris pe plãci de marmurã, spre aducere aminte, aşa cum este normal, civilizat şi frumos.

Locuitorii acestei frumoase comune, de etnii diferite, de religii diferite, convieţuiesc în deplină înţelegere şi respect reciproc, se ajutã la nevoie, petrec împreunã şi bucurându-se fiecare de faptele bune şi frumoase ale înaintaşilor, cerând urmaşilor sã facã la fel şi sã-i ierte pe cei care au greşit, cã oameni suntem, cu bune şi rele, iar cele rele sã se spele şi cele bune sã se adune.

Când serviciul militar era obligatoriu, toţi tinerii plecau împreunã în armatã, depuneau acelaşi jurãmânt de credinţã, se instruiau împreunã şi când a fost nevoie au luptat împreunã pentru aceaşi cauzã, aşa cum rezultã şi din documentele cuprinse în CARTE DE AUR şi dacã va fi nevoie, când ţara îi va chema, tot împreunã vor lupta, aşa cum muncesc pentru a-şi câştiga cele trebuincioase lor şi familiilor.

Astãzi într-o Europã unitã, nu putem fi decât UNIŢI si SOLIDARI pentru propãşirea noastrã şi a urmaşilor noştri, aşa cum fac toate popoarele lumii civilizate, cinstindu-şi eroii şi martirii şi prin protejarea mormintelor şi ale operelor comemorative închinate lor, înscriindu-i în CARTEA de AUR a eroilor şi martirilor comunei BICHIŞ.

(acest istoric a fost preluat din CARTEA de AUR a comunei BICHIŞ aparută în 2008)