Redăm câteva aspecte din evoluţia învăţământului,a şcolii în satul nostru, care alături de biserică şi alţi factori educaţionali au contribuit la educaţia spirituală, ştinţifică şi culturală a locuitorilor.
Din documentele existente în arhiva şcoli din satul nostru reiese că localul şcolii vechi (care între timp a devenit cămin cultural şi apoi a revenit din nou şcoală) s-a construit în ani 1906-1907.Pe parcursul anilor a fost renovat iar în ultimii ani prin grija Primăriei comunale a fost dotat modern conform pretenţiilor actuale, şi împrejmuită curtea şcolii.
Evoluţia activităţii şcolare în satul Gâmbuţ a mers paralel cu evoluţia demografică.Pe măsură ce oamenii emigrau spre alte localităţi, numărul elevilor se micşorau de la an la an. Perioadele în care şcoala a funcţionat cu toate clasele 1-7 şi respectiv 1-8, deşi cu puţini elevi, au fost între anii 1910-1944, cînd frecventau cursurile în jur de 130 elevi anual. Această perioadă se caracterizează prin contribuţia mare care a avut-o educaţia religioasă , preoţii avînd o foarte mare contribuţie în această direcţie.
Şcoala fiind în apropierea bisericii multe lecţii de religie erau predate la biserică, copii fiind antrenaţii să participe la slujbele din biserică.
În perioada când şcoala era despărţită de biserică şcoala, şi-a continuat educaţia elevilor ştinţifică şi culturală, iar familia a avut o mare contribuţie la educaţia religioasă a copiilor. Copii alături de pătinţi s-au de bunici mergeau tot timpul la slujbele de la biserică unde au prins uni dragoste faţă de credinţa noastră ortodoxă, îndreptându-şi paşi spre învăţământul religios (exemplu preotul Circa Adrian face parte dintr-o familie de oameni credincioşi în frunte cu bunicul lui care era cântăreţ la biserica din sat care s-a îndreptat în acest sens).
Şcoala generală din sat a fost condusă şi au contribuit la educaţia elevilor multe cadre didactice amintim doar câteva cadere didactice care sunt şi fii ai satului, sau au stat mai mult timp în sat: în 1951-1952-Oprinca Ioan şi apoi Fărăian Maria 1955-1958, învăţătoarea Ion Elena căsătorită Suciu şi învăţătoarea Dindirică Irina, 1960-1969 director fiind învăţătorul Darogan Valerian, 1970-1970profesor Trif Sevastian.
După această perioadă scade brusc numărul de copii şcolari din sat, formându-se clase împreună cu Nandra,Bichiş şi Ozd. Ca directoare între anii 1979-1990 a fost profesoară Pop Valeria care a avut o contribuţie importantă în modelarea elevilor. Numărul mic de elevi, duce la strămutarea şcolii în vechea clădire, amintim în această perioadă ca învăţătoare pe Păcurar Zoiţa şi astăzi este Oltean Adriana .
Merită să amintim preocuparea pentru educaţia religioasă a tânărului preot Cândea Virgil care predă religie în şcoală, şi care se preocupă de atragerea copiilor în număr mare la slujbele religioase din biserică, ceea ce se observă duminica la liturghie.
Trebuie însă să amintim că deşi în sat existau multe obiceiuri atât religioase cât şi laice astăzi se pot observa pre puţin interes în menţinerea şi promovarea acestora,ar fi de amintit sâlitul un obicei care se mai ţine înainte de a intra în postul paştilor şi cele 3 vineri care se ţine de gheaţă nu se lucrează la câmp şi se face slujbă. Merită să amintim strădania unor cetăţeni ai satului cum ar fi iniţiatorul Astăluş Ioan împreună cu primarul comunei care este fiu al satului să se inagureze în sat o casă memorială în cinstea marelui sculptor Sever Suciu fiu al satului cu locuinţa în T-veni, lucrările căruia sunt cunoscute peste hotare iar cei de acasă nu le cunosc.
Acesta a fost satul nostru de altă dată, cu o forţă de neasămuită. Peste noi au trecut evenimente multe şi mari, care ne-au transformat structural din toate punctele de vedere, chiar şi psihic. Un astfel de moment îl sărbătoreşte satul pe data de 20 septembrie 2009 care rămâne în istorie sau în cartea de aur acest eveniment care este sfinţirea biserici care a fost zidită în 1916 nu a fost pictată niciodată şi a fost renovată complect cu sprijinul preotului paroh şi a credincioşi acestui sat mic şi al fii satului.
Modernitatea ne-a copleşit, dar ne-a rămas respectul faţă de trect.
Să nu uităm nimic din ce a fost!
Prof. Trif Sevastian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu